Argumentele juridice pentru care autoritățile locale nu pot reorganiza instituțiile subordonate în orice condiții

În spațiul public din Municipiul Rădăuți se poartă în ultima vreme o dezbatere vie despre proiectul de reorganizare a aparatului de specialitate al primarului Mun. Rădăuți și modificarea statelor de funcții ale instituțiilor aflate în subordinea Consiliului Local Rădăuți.

Potrivit proiectului, reorganizarea se impune din rațiuni de creștere a capacității administrative, de creștere a eficienței administrației locale, de digitalizare și chiar de realizare a unor economii la bugetul local printr-o mai bună alocare a resurselor umane, în concordanță cu obiectivele și cu acțiune de care comunitatea locală are nevoie.
Considerăm că sunt puține persoane care contestă nevoia ca administrația locală să fie una eficientă, modernă, adaptată nevoilor prezentului, cu angajați pregătiți și cu un aparat dimensionat corespunzător. Din acest punct de vedere, o reorganizare este binevenită, însă nu în orice condiții. Vom analiza mai jos care sunt limitele legale în care se poate face această reorganizare.

1. Principalele modificări aduse de proiectul de reorganizare de la Rădăuți

Printre modificările aduse de proiectul de Hotărâre de Consiliu Local se numără următoarele:

  • înființarea compartimentului corpului de control al primarului (1 post);
  • înființarea unui serviciu numit „Serviciul juridic, arhivă, fond funciar și patrimoniu (prin reorganizarea unor structuri existente);
  • reorganizarea Serviciului Administrație Publică Locală;
  • înființarea compartimentului proiecte și programe;
  • reorganizarea direcției arhitectului șef, a direcției tehnice, a compartimentului protecție civilă și situații de urgență;
  • reorganizarea direcției locale și desființarea a 10 posturi de polițist local;

La nivelul instituțiilor și serviciilor publice din subordinea Consiliului Local Rădăuți, modificările sunt următoarele:

  • reorganizarea Direcției de asistență socială, urmând ca aceasta să funcționeze fără personalitate juridică;
  • la Clubul Sportiv Municipal CSM „Bucovina Rădăuți se va înființa 1 post contractual de inspector de specialitate grad IA și se va desființa 1 post de magazioner;
  • la Biblioteca Municipală „Tudor Flondor” se vor desființa 5 posturi:
    • 4 de bibliotecar – 1 de grad IA (ocupat), 2 de grad I, (1 ocupat, 1 vacant), 1 de grad profesional I cu postliceală (ocupat);
    • 1 post contractual de muncitor necalificat;
  • la Muzeul Etnografic „Samuil și Eugenia Ioneț” – vor rămâne 4 posturi. Se desființează:
    • postul de șef birou (vacant);
    • 1 post contractual de muzeograf grad IA;
    • 1 post de conservator grad I studii gimnaziale;
    • 1 post de muncitor necalificat;
Organigrama actuală a Primăriei Rădăuți

2. Scurte observații despre autonomia locală. Ce poate și ce nu poate face o autoritate locală și care sunt limitele autonomiei locale?

Potrivit art. 120 din Constituție, administrația locală din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice. Ce înseamnă acest lucru?

Descentralizarea administrativă presupune existența unor autorități locale, alese de către comunitatea locală, care intervin direct în gestionarea și administrarea problemelor colectivității, implicând autonomia locală. Gradul de descentralizare administrativă depinde numărul serviciilor publice date în competența autorităților locale, modul în care sunt organizate, raporturile acestora cu autoritățile centrale. 

Descentralizarea administrativă nu poate fi concepută fără existența unui control statal care verifică depășirea sau nu a competențelor autorităților locale, denumit tutelă administrativă. În România, tutela administrativă se manifestă prin dreptul și obligația corelativă a prefectului, reprezentantul Guvernului în teritoriu de a ataca în contencios administrativ actele autorităților pe care le consideră nelegale. 

Autonomia locală este dreptul unităților administrativ teritoriale de a-și satisface interesele proprii după cum consideră oportun, cu respectarea legalității, dar fără intervenția puterii centrale. Autonomia locală nu trebuie înțeleasă în sensul unei libertăți totale, cu eliminarea oricărei intervenții a statului atunci când aceasta se dovedește a fi necesară. Autonomia locală se exercită în condițiile legii.

Legea nr. 195/2006, legea descentralizării a fost abrogată de Codul administrativ. Potrivit art. 110 din Codul administrativ „Autoritățile administrației publice locale exercită competențe exclusive, competențe partajate și competențe delegate, potrivit legii”.

Spre exemplu, în domeniul învățământului preuniversitar, competența este una partajată, adică autoritățile locale asigură finanțarea pentru infrastructura școlară, dar aspectele legate de organizare, posturile profesorilor, norme etc sunt în responsabilitatea Inspectoratului Școlar Județean, structură a Ministerului Educației.

În schimb, domeniul salubrizării, de exemplu, este o competență exclusivă a autorităților locale. Chiar și așa, asta nu înseamnă că managementul deșeurilor este la libera apreciere a primarului sau consiliului local, ci că el se organizează în condițiile legii.

Potrivit art. 129 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, Consiliul Local are atribuții privind gestionarea serviciilor de interes local,  iar potrivit art. 129 alin. (7), „În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local asigură, potrivit competenței sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind: d) cultura”.  Așadar, autonomia locală se exercită numai în condițiile legii. În continuare, vom analiza ce anume spune legislația pentru fiecare categorie de instituție subordonată care este supusă reorganizării.  

Mai mult, conform art. 129 alin. (3) din Codul administrativ, atribuțiile Consiliului Local sunt următoarele: „c) aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor publice de interes local, reorganizarea și statul de funcții ale regiilor autonome de interes local, precum și înființarea, reorganizarea sau desființarea de societăți de interes local și statul de funcții al acestora; e) hotărăște înființarea sau reorganizarea de instituții, servicii publice, societăți și regii autonome, în condițiile legii”.

Așadar, Consiliul Local are atribuția de a hotărî reorganizarea unor instituții, dar tot în condițiile legii. Care sunt condițiile legii?

3. Ce spune legislația cu privire la diferite structuri vizate de reorganizare?

Muzeul Etnografic „Samuil și Eugenia Ioneț” – se desființează 4 posturi

Legea nr. 311/2003 – Legea muzeelor și colecțiilor publice

art. 30 alin. (2) Orice reorganizare a muzeelor sau colecțiilor publice de drept public care se află în subordinea autorităților administrației publice locale se aprobă prin hotărâre a autorităților publice tutelare, cu votul a jumătate plus unu din numărul total de consilieri, cu avizul prealabil al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor;

în Legea nr. 311/2003 nu se stabilește un număr minim de posturi sau reglementări privind normele de personal;

Prin urmare, reorganizarea Muzeului Etnografic se poate face doar cu avizul prealabil al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor. 

Poliția Locală Rădăuți – se desființează 10 posturi

Legea nr. 155 din 12 iulie 2010 –  legea poliţiei locale

art. 4 alin. (4) și (5): (4) Modul de organizare, structura funcţională, statul de funcţii, numărul de posturi şi categoriile de personal încadrat, normele de înzestrare şi consum de materiale ale poliţiei locale se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, elaborat pe baza Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale / (5) Numărul de posturi pentru personalul contractual cu atribuţii de pază se stabileşte în funcţie de numărul şi importanţa obiectivelor care trebuie asigurate cu pază;

OUG nr. 63/2010  – referitor la numărul maxim de posturi privind poliția locală

Anexa 1, pct. 3 – „În cazul în care unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială are organizat serviciul public de poliție locală, respectiv serviciul de pază a obiectivelor de interes județean, după caz, cu sau fără personalitate juridică, la numărul maxim al posturilor rezultat în urma aplicării prevederilor pct. 1 și 2, după caz, se mai adaugă numărul posturilor determinat după cum urmează: 

a) un post pentru fiecare 1.000 de locuitori pentru comune, orașe, municipii, și sectoare ale municipiului București;

b) un post pentru fiecare 5.000 de locuitori pentru județe, respectiv municipiul București.

Așadar, în cazul Poliției Locale, se stabilește un număr maxim de posturi pe care autoritatea locală îl poate completa, nu un număr minim. 

Direcția de Asistență Socială – transformarea într-o structură fără personalitate juridică

Legea nr. 292/2011 – Legea asistenței sociale

art. 113 alin. (3) Serviciile publice de asistență socială se organizează în subordinea consiliilor locale ale municipiilor și orașelor, la nivel de direcție;

alin. (5): Regulamentele-cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de asistență socială și structura orientativă de personal a acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, urmând ca regulamentul propriu, organigrama și statul de funcții să fie aprobate prin hotărâre a consiliului județean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului București.

HG nr. 797 din 8 noiembrie 2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de asistență socială și a structurii orientative de personal

Anexa nr. 2 – art. 9 alin. (1) Structura organizatorică și numărul de posturi aferent aparatului propriu al Direcției se aprobă de consiliul local, astfel încât funcționarea acesteia să asigure îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin potrivit legii și ținând cont de serviciile sociale organizate în structura sau în subordinea Direcției.

Așadar, la Direcția de Asistență Socială, legea lasă libertatea Consiliului Local să stabilească numărul de posturi, cu condiția ca această structură să își poată îndeplini atribuțiile. 

4. Bibliotecile publice – regim juridic protejat prin lege care dă expresie dreptului de acces la cultură, un drept constituțional

Vom analiza în continuare situația bibliotecilor municipale, întrucât desființarea a 5 posturi din cele 7 existente este unul dintre punctele care au suscitat discuții ample în ultima săptămână în comunitatea locală.

Potrivit art. 33 din Constituția României, „(1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale nu poate fi îngrădită. (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identității  spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume”. Dreptul de acces la cultură este un drept social-economic și cultural. Acesta este în strânsă legătură cu alte drepturi (libertatea de exprimare, libertatea gândirii și a conștiinței, libertatea de asociere, libertatea întrunirilor), iar scopul său ultim este cel de a asigura individului deplina participare la viața societății, inclusiv prin cultură. Beneficiarii acestui drept sunt cetățenii, iar accesul la cultură se află în strânsă legătură cu dreptul la învățătură, ca element al dreptului la educație în sens larg. 

Statul are o serie de obligații pozitive pentru a asigura valorificarea acestui drept constituțional. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca statul să se abțină de la acțiunile care împiedică accesul la cultură, ci are chiar obligația de a asigura accesul la valorile culturale, în special față de generațiile tinere, aflate în formare. 

Felul în care statul își îndeplinește aceste obligații pozitive este reglementat prin legi speciale, iar una dintre aceste legi este Legea nr. 334/2002 – Legea bibliotecilor, cu modificările și completările ulterioare. Bibliotecile publice din România au propria lor lege de organizare și funcționare, potrivit art. 1 lit. e) din lege, acestea fiind în slujba unei comunități locale sau județene. 

Bibliotecile se înființează și se organizează în subordinea autorităților publice centrale sau locale, potrivit legii citate și a actelor subsecvente. Legea bibliotecilor a instituit o serie de garanții pentru existența și funcționarea bibliotecilor publice, cum ar fi:

  • faptul că bibliotecile publice pot fi desființate doar dacă autoritățile locale își încetează activitatea (adică dacă n-ar mai exista Consiliu Local, în cazul de față) – art. 7 din lege;
  • reglementarea activităților pe care bibliotecile le pot desfășura – art. 8 alin. (6);
  • finanțarea activității bibliotecilor municipale din bugetul municipiilor pe raza cărora funcţionează (art. 32);
  • obligația de dezvoltare a colecțiilor de documente prin achiziționarea de fond de carte (art. 40 alin. 11);
  • bibliotecile județene coordonează activitatea bibliotecilor publice de pe raza judeţului în care îşi desfăşoară activitatea, (…) asigură aplicarea unitară a normelor biblioteconomice şi a legislaţiei în domeniu şi coordonarea aplicării strategiilor şi programelor de automatizare a activităţilor şi serviciilor acestor biblioteci – art. 28 lit. b);
  • faptul că la concursurile pentru posturile din cadrul bibliotecilor din comisia de concurs trebuie să facă parte obligatoriu și un reprezentant al bibliotecii cu rol de coordonare metodologică (de obicei, din cadrul bibliotecilor județene) – art. 45 alin. (1) și (2);

5. Ce spune legea cu privire la normarea resurselor umane și nomenclatorul de funcții pentru o bibliotecă publică?

Potrivit art. 44 alin. (3) Nomenclatorul de funcţii şi criteriile de normare a resurselor umane în Biblioteca Naţională a României şi în bibliotecile publice sunt prevăzute în anexa nr. 1. Potrivit Anexei nr. 1 a Legii bibliotecilor litera b) în cazul bibliotecii municipale situate în localitatea nereședință de județ, cum este cazul Mun. Rădăuți, categoriile de personal impuse de lege sunt următoarele:

Imagine din Biblioteca Mun. Rădăuți
  • director – un post / unitate;
  • bibliotecar șef de birou (sau director adjunct) și alte categorii ale personalului de specialitate„1 post până la 2.500 de locuitori”;

Cu alte cuvinte, autoritățile locale pot înființa și 1 post la 2.000 de locuitori dacă doresc și au resurse, dar standardul minim este 1 post / 2.500 de locuitori.

Potrivit art. 44 alin. (2) din Legea bibliotecilor „În categoria personalului de specialitate din biblioteci se includ: bibliotecarii, bibliografii, cercetătorii, redactorii, documentariştii, conservatorii, restauratorii, inginerii de sistem, informaticienii, operatorii, analiştii şi alte posturi de profil. Pot fi angajate în bibliotecile de drept public şi persoane cu studii medii sau superioare de alt profil, cu obligaţia de a urma, într-o perioadă de până la maximum 2 ani, una dintre formele de pregătire profesională prevăzute de lege”.

Așa cum prevede anexa și la litera A în cazul bibliotecii comunale, norma de personal este de 1 post la maxim 2.500 de locuitori, adică un post la cel mult 2.500 de locuitori. În cazul bibliotecii județene (Anexa nr. 1 lit. C), intervalul este mai mare (între 5.000 și 7.000 de locuitori), ceea ce e normal să fie așa. 

Aceste anexe ale legii bibliotecilor au fost introduse în anul 2006, prin Ordonanța 26/2006 pentru modificarea și completarea Legii bibliotecilor nr. 334/2002. Cu toate acestea, chiar și înainte de anul 2006, aceste norme existau, doar că nu la rang de lege, ci prevăzute într-un Ordin al Ministrului Culturii, act inferior legii. 

Este vorba de Ordinul nr. 2.069 din 1 octombrie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a bibliotecilor publice. La momentul adoptării, adică în anul 1998, art. 13 alin. (2) din ordin stabilea următoarele: „(2) Criteriile de normare a personalului din bibliotecile publice sunt prevăzute în anexa nr. 2”, iar potrivit Anexei nr. 2 sunt reglementate următoarele:

  • director – 1 post director/bibliotecă;
  • bibliotecar:
    • 1 post/unitate pentru localităţile sub 5.000 de locuitori;
    • 1 post la 5.000-7.000 de locuitori;
    • 1 post la 15.000 de volume consultate;
    • 1 post/unitate pentru bibliotecile care deţin 500 de cărţi de patrimoniu;

Așadar, în perioada 1998 – 2006, potrivit legii era obligatorie angajarea unui bibliotecar la 5.000 – 7.000 de locuitori ai fiecărui oraș sau municipiu, iar din 2006, prin modificarea legii bibliotecilor prin OG nr. 26/2006, intervalul s-a micșorat la 1 post la maxim 2.500 de locuitori, adică a crescut numărul minim de bibliotecari, bibliotecile fiind obligate să se adapteze în consecință.

În anul 2010, ca urmare a dificultăților financiare de la nivel local, Guvernul Boc a adoptat OUG nr. 63/2010. Potrivit acesteia, s-a stabilit un număr maxim de posturi la nivelul administrației locale. Spre exemplu, pentru un municipiu cum este mun. Rădăuți, numărul de posturi ce pot fi încadrate la nivelul unității, cu excepția celor din cadrul capitolelor bugetare “Învățământ” și “Asigurări și asistență socială”, finanțate din bugetele locale, precum și din capitolul bugetar “Sănătate”, indiferent de sursa de finanțare este între 171 și 349 (conform Tabelului 1.3 din Anexă).

Potrivit art. III alin. (6) din lege, Stabilirea funcțiilor în limita numărului maxim de posturi, determinat potrivit prevederilor alin. (1) și (2), se realizează prin derogare de la următoarele prevederi: a) anexele nr. 1 și 2b) la Legea bibliotecilor nr. 334/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 11 februarie 2005, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile continuării funcționării serviciului public respectiv”;

Prin urmare, această Ordonanță de urgență a dat posibilitatea autorităților locale să deroge de la nomenclatorul de funcții stabilit de legea bibliotecilor (de exemplu, faptul că fiecare bibliotecă municipală ar fi trebuit să aibă un director), oferind posibilitatea ca autoritățile locale să stabilească o funcție de rang inferior (de exemplu, de șef birou), ceea ce s-a întâmplat și la Rădăuți. Cu toate acestea, OUG nr. 63/2010 nu a derogat de la criteriul de normare, adică norma de personal de 1 post/2.500 de locuitori a rămas și este aplicabilă și astăzi.

Potrivit Institutului Național de Statistică, populația Mun. Rădăuți era de 35.355 la data de 1 ianuarie 2021, iar mai jos graficul arată evoluția populației municipiului nostru după domiciliu.

Dacă facem calculele, vom observa că în perioada 1998 – 2006, Biblioteca Municipală „Tudor Flondor” Rădăuți trebuia să aibă cel puțin 4 bibliotecari + directorul bibliotecii, iar din anul 2006 ca urmare a modificării Legii bibliotecilor, numărul acesta trebuia să crească la 12, respectiv 13 din anul 2013 sau 14 din anul 2020. E adevărat, din anul 2006, norma de personal a crescut mult, dar în acest moment legea este încă în vigoare și fie că ne place sau nu, ea trebuie să fie respectată.

Mai mult chiar actuala funcție de șef birou a Bibliotecii Municipale „Tudor Flondor” din Rădăuți ar trebui, potrivit legii, să fie păstrată. 

Ordinul ministrului culturii nu a mai fost modificat și actualizat cu modificările Legii bibliotecilor, probabil din lipsa de resurse pentru o creștere semnificativă a numărul de bibliotecari. Cu toate acestea, observăm că actuala organigramă respectă cel puțin ordinul ministrului și prevederile de până la momentul 2006. 

6. Autoritățile locale nu pot reduce numărul de posturi ale unei biblioteci publice sub norma prevăzută de lege, decât cu încălcarea ei

Prin urmare, legiuitorul a considerat că bibliotecile sunt o expresie a îndeplinirii obligației statului de a asigura accesul la cultură și a stabilit el, prin lege, care trebuie să fie dimensiunea unei biblioteci publice, prin raportare la anumite criterii. 

Cu alte cuvinte, statul român a considerat că decizia privind numărul de posturi ale unei biblioteci publice nu poate rămâne la libera apreciere a fiecărui primar sau a fiecărui consiliu local din această țară, întrucât bibliotecile, prin misiunea lor, sunt expresia dreptului constituțional de acces la cultură. 

În acest domeniu care ține de cultură și, implicit, de educație, prin importanța lui, statul nu a lăsat libertatea autorităților locale să dimensioneze cum doresc bibliotecile publice. Autonomia locală atunci când se realizează o reorganizare în cadrul unor biblioteci publice, la fel ca în alte domenii, se exercită în condițiile legii.

Or, la momentul actual, avem în România în vigoare o lege (Legea nr. 334/2002 – Legea bibliotecilor) care stabilește cum arată statul de funcții și norma de personal, iar acele dispoziții sunt obligatorii, nu orientative. 

7. Câteva concluzii și întrebări

Așa cum am menționat la început, reorganizarea aparatului public de specialitate al primarului este o inițiativă binevenită dacă ea aduce eficiență și modernizează administrația publică locală. Administrația locală are nevoie de eficiență și coerență, iar asta nu poate fi decât în folosul cetățeanului. 

Am atras atenția asupra unor aspecte de ordin juridic în această analiză cu privire la bibliotecile publice care se bucură de un regim special pentru că dau expresie accesului la cultură, care este un drept constituțional, iar autonomia locală, ca în alte situații, se exercită în condițiile legii, nu este una nelimitată. Cu alte cuvinte, nu este de competența primarului și a consiliului local să redimensioneze o bibliotecă publică, pentru că statul nu a conferit o astfel de competență deplină autorităților locale, stabilind niște norme minime de personal valabile la nivelul întregii țări, nu diferențiat pe fiecare oraș sau municipiu. 

Riscurile continuării unui astfel de demers de reorganizare, în această formă, sunt următoarele:

  • ca întreaga hotărâre de reorganizare să fie atacată în instanță fie de angajați, cetățeni sau chiar Prefectul Județului Suceava care are atribuția verificării legalității actelor, să fie suspendată și anulată, ceea ce ar însemna ca tot efortul de reorganizare să fie amânat cu luni bune, până la finalizarea litigiului;
  • inițierea și adoptarea unei hotărâri de Consiliu Local cu încălcarea directă a Legii bibliotecilor (normă de rang legal, anexa făcând parte integrantă din lege) poate fi încadrată chiar la fapta de abuz în serviciu (dacă până în anul 2006, normele de personal erau prevăzute într-un ordin de ministru, din acel an, ele au fost ridicate la rang de lege); sperăm că direcția juridică a primăriei a atras atenția asupra acestor aspecte și factorilor politici (primar și consiliu local);
  • dincolo de consecințele juridice, ar fi păcat ca toată reorganizarea să fie afectată dintr-o neatenție la ceea ce spune legea, iar primarul muncipiului Rădăuți să iasă mai șifonat dintr-un astfel de episod, deși, repetăm, intenția reorganizării poate fi una bună dacă e făcută pentru a eficientiza administrația. Prezumăm buna credință a acestuia;

Soluțiile posibile, pe baza argumentelor de mai sus:

  • eliminarea reorganizării bibliotecii din proiectul de hotărâre de Consiliu Local și respectarea tuturor celorlalte cerințe din legislația specială în materia reorganizării (de exemplu, inclusiv avizul necesar pentru reorganizarea Muzeului);
  • continuarea în forma actuală a proiectului, cu asumarea tuturor riscurilor descrise mai sus. 

Întreaga analiză se referă la o analiză de legalitate, nu de oportunitate. 

Este adevărat, în ultimele zile, s-a discutat intens în spațiul public și situația desființării postului Mălinei Anițoaei, o pierdere pentru autoritățile locale, o scriitoare activă și poate, în opinia noastră, cea mai pregătită persoană din cadrul bibliotecii municipale, care înțelege cu adevărat rolul culturii într-o comunitate cu istoria și patrimoniul cultural cum este Rădăuțiul. 

Am arătat în cele de mai sus că decizia reorganizării bibliotecii municipale ridică o serie de probleme de legalitate și că în cazul bibliotecilor publice, marja de apreciere a autorităților locale este una limitată.  Dincolo de aspectele de legalitate, câtă importanță se acordă culturii, cum este ea privită sau oportunitatea reorganizării vor fi judecate doar de cetățeni, în timp.

  • Vom transmite aceste observații și Primăriei Mun. Rădăuți și în cazul în care echipa juridică a primăriei va demonstra că raționamentul din acest material este unul greșit, vom publica răspunsul.
  • În schimb, dacă nu există contraargumente la cele scrise, știm că ne-am făcut datoria de cetățeni ai acestui oraș, oferind, din timpul nostru, aceste argumente care să ajute la o decizie cât mai bine fundamentată. 

Nu ne interesează luptele politicienilor locali și discuțiile superficiale. Ne dorim ca deciziile în acest oraș să fie luate cât mai fundamentat, cu argumente și bazate pe nevoi obiective.

Salutăm dorința de a eficientiza administrația locală, o misiune  grea și necesară pentru Rădăuți, dar spunem încă o dată că ea trebuie făcută cu respectarea legii, cu criterii clare și transparente și cu o fundamentare serioasă, cu explicarea deciziilor și modului de luare a lor, lucruri necomunicate până acum.

Așteptăm un răspuns la lucrurile cu privire la care am atras atenția mai sus. 

Asociația Rădăuțiul Civic, 21 iunie 2021

Dă mai departe