Duminică după-amiază, 4 noiembrie, a avut loc o primă întâlnire facilitată de grupul nostru civic intitulată „Redescoperind Rădăuțiul de altădată”. După vizitele tematice la Templul evreiesc din această vară, respectiv la Muzeul Etnografic, l-am contactat pe domnul Dragoș Băncescu și i-am propus o incursiune în trecut, în istoria și cultura Rădăuțiului, de această dată sub forma unei discuții de duminică după-amiază în partea centrală a orașului, unde se mai regăsesc și astăzi urmele arhitecturii austro-ungare, din perioada în care Rădăuțiul, parte a Bucovinei, se regăsea în imperiul austro-ungar.
Domnul Dragoș Băncescu, prin admirabilul său efort personal, ne prezintă zilnic, de câțiva ani buni, în comunitatea online „Rădăuți – amintiri oameni și locuri”, pagini din istoria locală a Rădăuțiului pe care puțini dintre noi le cunoaștem. Timp de o oră, cu răbdare și cu o relatare deosebit de detaliată, în compania domnului Băncescu, cei câțiva zeci de participanți și-au imaginat cum arăta zona centrală a orașului cu ani în urmă, cum s-a dezvoltat ea și au aflat puțin mai multe despre istoria locurilor pe lângă care trecem zilnic.
Piața centrală a orașului era extrem de întinsă, dat fiind faptul că la acea vreme, comerțul făcut de locuitorii din Rădăuți și din satele apropiate era o importantă sursă de venit, iar după anexarea Bucovinei de imperiul Austro-Ungar, orașul a cunoscut o dezvoltare semnificativă. Rădăuțiul a fost numit „cel mai german oraș din România”, dat fiind faptul că doar în această zonă administrația era una austriacă, în vreme ce Transilvania a aparținut până în anul 1918 de Regatul Ungariei.
Mai jos veți regăsi un scurt filmuleț transmis de domnul Dragoș Acsani, din timpul evenimentului:
Nu putem ști ce oraș ne dorim, dacă nu-i cunoaștem istoria și dacă nu ne dăm seama de însemnătatea ei, fiind parte a identității noastre. Sperăm să reluăm activitatea, dat fiind interesul crescut față de astfel de inițiative, iar data viitoare să ne deplasăm într-o altă zonă, chiar la pas.
20
0
20
20